Cuprins 9 secțiuni
Când un pacient adult nu își poate exprima voința, de exemplu pentru că este inconștient, sedat, în urma unui accident vascular sever sau din cauza unei demențe avansate, decizia nu dispare, ci trece la altcineva, după reguli stabilite de lege. În urgență, medicul acționează pentru a salva viața fără să aștepte vreo semnătură. În afara urgenței, decide reprezentantul legal sau, în condițiile legii, o rudă apropiată, iar decizia trebuie luată întotdeauna în interesul pacientului, nu în cel al familiei.
Pentru familie, astfel de momente sunt printre cele mai grele: trebuie să înțeleagă rapid informații medicale complicate, să semneze formulare și, uneori, să decidă împreună cu frați sau părinți care nu sunt de acord. Ghidul de mai jos explică pe rând cine decide și cum. Informațiile au caracter general, regulile juridice se pot schimba și au nuanțe de la caz la caz, așa că pentru situația ta concretă discută cu medicul curant și, dacă e nevoie, cu un avocat sau cu un notar.
Ce înseamnă că un pacient nu poate decide
Un pacient nu poate decide atunci când nu are, temporar sau permanent, discernământul necesar pentru a înțelege informațiile medicale, a cântări variantele și a-și comunica alegerea. Discernământul se apreciază pentru fiecare decizie în parte: o persoană cu o demență ușoară poate alege ce mănâncă la prânz, dar poate să nu înțeleagă riscurile unei operații complexe.
| Situație | Durata obișnuită a incapacității | Exemple |
|---|---|---|
| Pierderea cunoștinței | Temporară, uneori scurtă | Traumatism, intoxicație, stop cardiac resuscitat |
| Sedare sau anestezie | Temporară | Terapie intensivă, perioada de după operație |
| Confuzie acută | Temporară | Infecții severe la vârstnici, tulburări metabolice |
| Boală neurologică gravă | Variabilă | Accident vascular cerebral sever |
| Demență avansată | De durată, progresivă | Boala Alzheimer în stadii avansate |
| Dizabilitate intelectuală severă | De durată | Persoane care au nevoie de sprijin permanent |
| Criză psihiatrică acută | Temporară sau recurentă | Episoade în care persoana nu își mai înțelege situația |
Cine apreciază discernământul
Medicul curant apreciază dacă pacientul poate înțelege și decide în privința intervenției propuse. În cazurile neclare, poate cere un consult de specialitate, de exemplu psihiatric sau neurologic. Evaluarea se consemnează în foaia de observație.
Important: Vârsta înaintată sau un diagnostic de boală psihică nu înseamnă automat lipsa discernământului. Mulți pacienți vârstnici sau cu afecțiuni psihice pot și au dreptul să decidă singuri, iar familia nu poate decide în locul lor doar pentru că „știe mai bine”.
Urgența: medicul acționează pentru a salva viața
Când viața pacientului este în pericol, intervenția nu poate fi amânată, iar pacientul nu își poate exprima voința, medicul poate acționa fără consimțământ. Este o excepție recunoscută de legea drepturilor pacientului, limitată strict la ce este necesar în urgență. Familia este informată cât mai repede posibil.
Dacă ești martor la o urgență, primul pas este apelul la 112, nu căutarea actelor sau a persoanei care „are dreptul să semneze”.
Ce poate face familia în acele momente
- să comunice echipei medicale informațiile esențiale: boli cunoscute, alergii, medicamente, operații anterioare;
- să transmită, dacă le cunoaște, dorințele exprimate anterior de pacient;
- să lase un număr de telefon sigur și numele unei singure persoane de contact;
- să aducă actul de identitate al pacientului și documentele medicale recente.
În afara urgenței: reprezentantul legal și rudele
Pentru intervențiile care pot aștepta, decizia o ia o altă persoană, în locul pacientului și în interesul lui. Ordinea este, în linii mari, următoarea.
- Reprezentantul legal, dacă există unul stabilit de instanță sau prin lege (de exemplu, tutorele sau persoana desemnată printr-o măsură de ocrotire).
- În lipsa lui, o rudă apropiată, în condițiile prevăzute de lege și de normele aplicabile.
- Comisia de arbitraj de specialitate, când reprezentantul refuză o intervenție pe care medicii o consideră în interesul pacientului.
Indiferent cine semnează, medicul are obligația să îi ofere acestuia aceleași informații pe care le-ar fi oferit pacientului: diagnosticul, intervenția propusă, riscurile, alternativele și consecințele refuzului. Cum arată acest proces de informare vezi în Consimțământul informat: ce semnezi și ce înseamnă.
Când pacientul își recapătă discernământul
Dacă incapacitatea este temporară, de exemplu după sedare, decizia se amână, acolo unde este posibil, până când pacientul își poate exprima singur voința. Odată ce și-a revenit, pacientul trebuie informat despre ce s-a decis în locul lui și își reia dreptul de a decide, inclusiv de a refuza continuarea unui tratament, după cum este explicat în Refuzul tratamentului: dreptul pacientului și limitele lui.
Sfat: Dacă în familie sunt mai multe rude, desemnați de la început o singură persoană care comunică cu medicul și transmite informațiile celorlalți. Discuțiile repetate, cu mai mulți interlocutori, consumă timpul echipei și pot crea confuzii.
Decizia în interesul pacientului
Persoana care decide pentru pacient nu își exprimă propriile preferințe, ci încearcă să aleagă ce ar fi ales pacientul sau, dacă acest lucru nu se poate ști, ce este în interesul lui. Diferența contează mai ales la deciziile grele.
Întrebările care te ajută să decizi
- Ce a spus pacientul, în trecut, despre astfel de situații?
- Ce valori și convingeri avea (religioase, despre calitatea vieții, despre spitalizare)?
- Ce beneficiu realist poate aduce intervenția?
- Ce poveri aduce (durere, spitalizare lungă, dependență)?
- Ce ar spune pacientul dacă ar putea vedea situația acum?
Când familia nu este de acord
Dezacordurile între rude sunt frecvente și firești. Medicul poate organiza o discuție comună, în care explică variantele tuturor celor implicați. Dacă dezacordul nu poate fi depășit și decizia privește o intervenție importantă, situația poate ajunge la comisia de arbitraj sau, în anumite cazuri, la instanță. Tehnici utile pentru o discuție calmă cu echipa medicală găsești în Comunicarea cu medicul în spital: ghid pentru pacienți.
Informarea familiei despre pacientul fără discernământ
Confidențialitatea rămâne regula și pentru pacientul care nu poate decide. Reprezentantul legal sau ruda care decide primește informațiile necesare pentru a lua decizia. Ceilalți membri ai familiei sunt informați, de obicei, prin această persoană.
| Cine | Ce informații primește, de regulă |
|---|---|
| Reprezentantul legal | Informațiile necesare deciziilor medicale |
| Ruda care își dă acordul în lipsa reprezentantului | Informațiile necesare deciziei respective |
| Alte rude | Informații generale, prin persoana de contact, sau cu acordul celui care decide |
| Persoane fără legătură de rudenie | Doar dacă pacientul le-a desemnat anterior sau dacă legea permite |
Pașii practici prin care familia obține informații sunt în Informațiile despre o rudă internată: cum le obții, iar regulile generale privind datele medicale în Confidențialitatea medicală: cine poate afla datele tale.
Măsurile de ocrotire pentru situațiile de durată
Când incapacitatea de a decide este de durată, de exemplu într-o demență avansată sau într-o dizabilitate intelectuală severă, problemele nu țin doar de medicină: e vorba și de bani, contracte, locuință. Pentru aceste situații, legislația prevede măsuri de ocrotire stabilite de instanță.
Ce s-a schimbat în ultimii ani
Vechea punere sub interdicție judecătorească a fost înlocuită, prin modificări legislative, cu măsuri graduale, adaptate nevoilor fiecărei persoane: asistența pentru încheierea actelor juridice, consilierea judiciară și tutela specială. Ideea de bază este ca persoana să păstreze cât mai mult din capacitatea ei de a decide, iar sprijinul să fie proporțional cu nevoia.
Cum se obține o măsură de ocrotire
- Discuți cu medicul curant despre evaluarea medicală necesară.
- Ceri sfatul unui avocat sau al unui notar, în funcție de măsura potrivită.
- Se obțin documentele medicale și, după caz, alte evaluări.
- Instanța sau, pentru anumite măsuri, notarul stabilește măsura și persoana desemnată.
Procedura are termene și cerințe concrete pe care doar un jurist ți le poate confirma pentru cazul tău.
Atenție: Nu semna în numele unei rude documente bancare, contracte sau acte de proprietate doar pe baza faptului că ești membru al familiei. Fără o împuternicire valabilă sau o măsură de ocrotire, aceste acte pot fi contestate.
Cum te pregătești din timp, ca pacient
Cea mai bună protecție pentru momentele în care nu vei putea decide este să îți faci cunoscute dorințele cât timp poți. Nu ai nevoie de documente complicate pentru primii pași.
- spune familiei ce tratamente ai accepta sau nu în situații grave;
- alege o persoană de încredere care să te reprezinte și comunică această alegere medicilor tăi;
- păstrează la vedere o fișă cu bolile, alergiile și medicamentele tale;
- dacă ai o boală care poate evolua spre pierderea discernământului, discută din timp cu un avocat sau cu un notar ce instrumente juridice ai la dispoziție.
Pentru vârstnicii care revin acasă după o internare și au nevoie de sprijin în decizii zilnice, vezi și Vârstnicul după spitalizare: cum îl ajuți acasă. Toate drepturile care rămân valabile și când pacientul nu poate decide singur sunt rezumate în Drepturile pacientului în România: ghid complet, iar regulile specifice copiilor în Pacientul minor: drepturile copilului și rolul părinților.
Ideile principale despre decizia luată în locul pacientului
Când un pacient nu poate decide, decizia trece la altcineva, dar rămâne decizia lui ca sens: trebuie să urmărească interesul și, cât se poate, dorințele lui. Urgența îi permite medicului să acționeze imediat, iar în afara urgenței semnează reprezentantul legal sau, în condițiile legii, o rudă apropiată.
De reținut:
- vârsta sau un diagnostic nu înseamnă automat lipsa discernământului;
- în urgență medicul intervine pentru a salva viața, fără să aștepte semnături;
- în afara urgenței decid reprezentantul legal sau, după caz, o rudă apropiată;
- refuzul unei intervenții necesare poate ajunge la comisia de arbitraj;
- pentru situațiile de durată există măsuri de ocrotire stabilite de instanță.
Întrebări frecvente
Pot semna pentru părintele meu internat, care are demență?
Dacă părintele nu are discernământ pentru decizia respectivă, poți fi solicitat să îți dai acordul, ca rudă apropiată, în condițiile legii. Dacă are deja un reprezentant legal stabilit, decizia îi aparține acestuia.
Ce se întâmplă dacă pacientul inconștient nu are nicio rudă?
În urgență, medicul acționează pentru a-i salva viața. Pentru deciziile care pot aștepta, unitatea urmează procedurile prevăzute de lege, care pot include o comisie de arbitraj sau sesizarea autorităților.
Poate familia să refuze un tratament în locul pacientului?
Reprezentantul poate refuza, dar decizia trebuie să fie în interesul pacientului. Dacă medicii consideră că refuzul îl pune în pericol, cazul poate ajunge la comisia de arbitraj de specialitate.
O persoană vârstnică poate fi considerată automat fără discernământ?
Nu. Discernământul se evaluează pentru fiecare decizie în parte, iar vârsta singură nu este un motiv. Mulți vârstnici decid perfect singuri asupra tratamentului lor.
Ce este o măsură de ocrotire?
Este o formă de sprijin juridic, stabilită de instanță sau, în anumite cazuri, de notar, pentru persoanele care nu își pot gestiona singure interesele. Ea poate merge de la asistență la anumite acte până la reprezentare completă.
