Cuprins 10 secțiuni
Un vârstnic care revine acasă după o spitalizare nu pleacă de unde a rămas: de multe ori este mai slăbit, mai confuz și mai nesigur pe picioare decât înainte de internare, chiar dacă boala pentru care a fost tratat s-a ameliorat. Primele săptămâni sunt perioada cu cel mai mare risc de cădere, de reinternare și de pierdere a independenței, dar sunt și perioada în care ajutorul familiei contează cel mai mult.
Ghidul de mai jos este scris pentru fiii, fiicele, nepoții sau vecinii care îngrijesc un părinte în vârstă după externare. Afli ce riscuri sunt specifice vârstei, cum organizezi casa și medicamentele, cum susții hrana, mișcarea și mintea și când trebuie să ceri ajutor. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate al medicului de familie sau al medicului geriatru.
De ce recuperarea e diferită la vârstnici
La persoanele în vârstă, rezervele organismului sunt mai mici, iar o spitalizare de câteva zile poate dezechilibra lucruri care până atunci funcționau la limită. Medicii folosesc uneori termenul de fragilitate: o stare în care organismul tolerează greu stresul unei boli, al unei operații sau al unei schimbări de mediu.
| Risc | De ce apare | Ce observi |
|---|---|---|
| Confuzie acută (delirium) | boală, anestezie, medicamente, somn tulburat, mediu nou | dezorientare, agitație sau somnolență, alternanțe de la oră la oră |
| Căderi | slăbiciune musculară, amețeli, medicamente, vedere slabă | nesiguranță la mers, sprijin de mobilă |
| Deshidratare | senzația de sete scade odată cu vârsta | gură uscată, urină puțină și închisă la culoare, confuzie |
| Pierderea forței | zile de stat în pat | greutate la ridicarea de pe scaun |
| Greșeli la medicamente | multe pastile, schimbări de tratament | doze uitate sau dublate |
| Tristețe și retragere | pierderea independenței, izolare | lipsa interesului, refuzul mesei |
Deliriumul, sau confuzia acută, este o tulburare bruscă a atenției și a gândirii, diferită de demență prin faptul că apare repede și fluctuează. Poate începe în spital și poate continua câteva zile sau săptămâni acasă. Este un semn care trebuie spus medicului, pentru că uneori ascunde o infecție, o deshidratare sau un efect al medicamentelor.
Înainte de externare: ce lămurești cu echipa medicală
Pregătirea întoarcerii acasă începe în ultimele zile de internare, iar familia are dreptul să pună întrebări, în limitele acordului pacientului privind informațiile medicale. Cum obții informații despre o rudă internată este explicat în Informațiile despre o rudă internată: cum le obții.
Întrebări utile pentru medic și asistentă:
- Ce s-a schimbat în tratament și de ce?
- Ce poate face singur și la ce are nevoie de ajutor?
- Are voie să meargă singur, cu cadru, cu baston?
- Ce dietă și ce cantitate de lichide i se recomandă?
- Când este controlul și cine îl urmărește până atunci?
- Are nevoie de îngrijiri medicale acasă sau de recuperare?
Dacă vârstnicul nu mai poate lua singur decizii despre îngrijirea lui, regulile despre cine semnează și cine decide sunt descrise în Pacientul care nu poate decide: cine semnează pentru el. Pașii generali din ziua plecării sunt în Ziua externării: pașii și ce verifici înainte să pleci.
Sfat: Fotografiază scrisoarea medicală și rețeta înainte de a pleca din spital și trimite-le în grupul familiei. Oricine ajunge la părinte va ști ce tratament are și când este controlul.
Casa sigură: prevenirea căderilor
Cele mai multe căderi ale vârstnicilor au loc acasă, în dormitor, în baie și pe drumul dintre ele, adesea noaptea. Câteva modificări simple reduc mult riscul.
Lista pe camere
- Dormitorul: pat la o înălțime la care picioarele ating podeaua cu genunchii în unghi drept, lampă la îndemână, lumină de veghe pe drumul spre baie.
- Baia: covoraș antiderapant, bară de sprijin lângă toaletă și la duș, scaun de duș, înălțător pentru vasul de toaletă dacă e nevoie.
- Holul și camerele: fără covorașe mobile, fără cabluri pe jos, mobilă stabilă de care se poate sprijini.
- Bucătăria: obiectele folosite des la nivelul brațelor, fără scăunele pe care să urce.
- Încălțămintea: papuci închiși la spate, cu talpă antiderapantă, nu șlapi.
| Adaptare | Cost relativ | Efect |
|---|---|---|
| Lumină de veghe pe hol | mic | mai puține căderi noaptea |
| Scoaterea covorașelor | niciunul | elimină un obstacol frecvent |
| Bară de sprijin în baie | moderat | sprijin sigur la ridicare |
| Scaun de duș | moderat | igienă fără risc de alunecare |
| Pat reglabil | mai mare | ridicare și îngrijire mai ușoare |
Dacă părintele are nevoie de cadru sau baston, verifică înălțimea și învață-l să-l folosească corect; detalii despre ridicarea din pat și primii pași sunt în Mobilizarea după operație: de ce contează să te ridici.
Medicamentele: cea mai frecventă sursă de greșeli
La vârstnici, mulți iau cinci sau mai multe medicamente zilnic, iar după o internare tratamentul se schimbă des. Greșelile apar mai ales când vechile cutii rămân în casă alături de cele noi.
Cum faci ordine
- Adună toate medicamentele din casă, inclusiv suplimentele și picăturile.
- Compară-le cu lista din scrisoarea medicală de externare.
- Pune deoparte, într-o pungă etichetată, ce a fost oprit, și întreabă medicul de familie sau farmacistul ce faci cu ele.
- Scrie o listă unică, clară, cu numele medicamentului, ora și motivul.
- Folosește o cutie cu compartimente pe zile și momente ale zilei, umplută de aceeași persoană.
- Revizuiește lista la fiecare control.
Important: Nu opri, nu înjumătăți și nu dubla dozele pentru că părintele „pare mai bine” sau „pare mai rău”. Orice schimbare se discută cu medicul, iar medicamentele pentru somn sau pentru calmare se dau doar dacă au fost prescrise.
Ce întrebări pui despre fiecare medicament înainte de plecare găsești în Tratamentul de după externare: ce întrebi despre medicamente.
Hrana, apa și tranzitul
Vârstnicii mănâncă și beau adesea prea puțin după o internare, din lipsa poftei, din oboseală sau din cauza dinților și a protezelor. Malnutriția și deshidratarea încetinesc vindecarea și cresc riscul de confuzie și de cădere.
- oferă mese mici, dese, cu alimente preferate, dacă dieta permite;
- adaugă surse de proteine la fiecare masă: ou, brânză, iaurt, carne fragedă, pește, leguminoase;
- pune un pahar de apă la vedere și oferă lichide la ore fixe, dacă medicul nu a limitat lichidele;
- verifică proteza dentară: o proteză care rănește face masa dureroasă;
- urmărește tranzitul intestinal; constipația poate cauza agitație și durere;
- cântărește-l o dată pe săptămână, dacă se poate, și notează rezultatul.
Dacă pacientul are boli de inimă sau de rinichi, cantitatea de lichide și sarea pot fi limitate; urmează strict indicațiile medicului.
Mintea, somnul și starea emoțională
Rutina zilnică și orientarea în timp ajută mult la prevenirea și la ameliorarea confuziei. Câteva măsuri simple:
- un ceas și un calendar mare, la vedere;
- ochelarii și aparatul auditiv purtate, curate și funcționale;
- lumină naturală ziua și întuneric liniștit noaptea;
- conversații despre lucruri familiare, vizite scurte și dese;
- evitarea somnului lung în timpul zilei, dacă tulbură noaptea;
- activități mici, pe măsura puterilor: o plimbare pe hol, o carte, o emisiune preferată.
Dacă observi tristețe persistentă, refuzul mesei, lipsa interesului pentru orice sau vorbe despre a nu mai vrea să trăiască, spune-i medicului de familie. Depresia la vârstnici este frecventă și se poate trata.
Când chemi medicul sau 112
La vârstnici, semnele unei complicații pot fi discrete: în loc de febră mare, apar oboseala, confuzia sau o cădere. De aceea, pragul pentru a cere ajutor trebuie să fie mai jos decât la un adult tânăr.
- Suni la 112 la durere în piept, lipsă de aer, leșin, slăbiciune bruscă pe o parte a corpului, vorbire neclară, confuzie severă apărută brusc sau sângerare abundentă.
- Suni medicul în aceeași zi la confuzie nouă sau mai accentuată, febră, refuz de a bea, urină foarte puțină, o cădere fără răni grave, plagă roșie sau cu secreție.
- Discuți la control schimbările lente de memorie, de poftă de mâncare sau de dispoziție.
Lista detaliată, pe niveluri de urgență, este în Semnele de alarmă după externare: când revii la medic.
Sprijinul pentru cel care îngrijește
Îngrijirea unui părinte după spitalizare este obositoare, iar un aparținător epuizat greșește mai ușor și se îmbolnăvește mai des. Organizarea de la început este o formă de grijă și pentru pacient.
- împarte sarcinile în familie: cine face cumpărăturile, cine vine dimineața, cine se ocupă de medicamente;
- notează într-un caiet comun ce s-a întâmplat în fiecare zi;
- întreabă medicul de familie despre îngrijirile medicale la domiciliu și despre recuperare;
- informează-te la serviciul social al primăriei despre ajutorul pentru gospodărie sau îngrijitori;
- păstrează-ți și ție timp de odihnă.
Ce merită reținut când îngrijești un vârstnic acasă
Întoarcerea acasă a unui părinte în vârstă cere mai multă pregătire decât pare: casa trebuie făcută sigură, medicamentele puse în ordine, hrana și apa urmărite zilnic, iar mintea și moralul susținute prin rutină și prezență. Contextul general al perioadei de după externare este descris în Recuperarea după operație: ghid complet pentru acasă, iar programul de exerciții structurat, în Recuperarea medicală și kinetoterapia după spitalizare.
De reținut:
- primele săptămâni sunt cele mai riscante pentru căderi și confuzie;
- o singură listă de medicamente, o singură cutie cu compartimente;
- apă și proteine la fiecare masă, dacă medicul nu a limitat lichidele;
- ochelari, aparat auditiv, ceas și calendar la vedere;
- confuzia nouă sau căderea înseamnă medic; semnele grave, 112.
Întrebări frecvente
E normal ca bunicul să fie confuz după spital?
Confuzia apare des la vârstnici după internare, dar nu trebuie considerată normală sau ignorată. Spune-i medicului, pentru că poate semnala o infecție, o deshidratare sau un efect al medicamentelor.
Cât de des trebuie să-l vizitez pe părintele care locuiește singur?
În primele zile după externare, ideal este ca cineva să fie prezent sau să treacă de mai multe ori pe zi. Ulterior, frecvența depinde de cât de independent este și de recomandările medicului.
Ce fac dacă refuză să mănânce sau să bea?
Oferă cantități mici, des, din alimentele preferate, și verifică dacă are dureri, greață sau probleme cu proteza. Dacă refuzul durează mai mult de o zi sau apar confuzia și urina puțină, contactează medicul.
Pot să-i dau un somnifer ca să doarmă noaptea?
Nu, decât dacă a fost prescris de medic. La vârstnici, somniferele și calmantele cresc riscul de confuzie și de cădere.
Cine mă poate ajuta dacă nu pot sta permanent cu el?
Medicul de familie poate recomanda îngrijiri medicale la domiciliu, iar serviciul social al primăriei te poate îndruma spre îngrijitori sau alte forme de sprijin. Discută și cu ceilalți membri ai familiei pentru împărțirea sarcinilor.
