Chirurgia laparoscopică vs. deschisă: ce înseamnă pentru tine

Chirurgia laparoscopică și chirurgia deschisă sunt două căi de acces prin care chirurgul ajunge la organele din abdomen sau din alte cavități ale corpului, iar diferența dintre ele ține de mărimea inciziilor și de felul în care chirurgul vede zona operată. La laparoscopie, chirurgul lucrează prin câteva incizii mici, privind pe un ecran imaginea transmisă de o cameră; la operația deschisă, face o singură incizie mai mare și vede organele direct. Laparoscopia înseamnă, în general, cicatrici mai mici și o revenire mai rapidă, dar alegerea depinde de boală, de anatomia ta și de experiența echipei.

În articol afli cum decurge fiecare tip de operație, ce înseamnă diferențele pentru durere, internare și recuperare, de ce uneori o laparoscopie devine operație deschisă și ce întrebări merită puse chirurgului. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate: numai chirurgul care te-a examinat poate spune ce cale este potrivită pentru tine.

Ce este chirurgia laparoscopică

Chirurgia laparoscopică este o metodă de chirurgie minim invazivă în care operația se face prin mai multe incizii mici, de obicei de la jumătate de centimetru până la puțin peste un centimetru, în loc de o incizie mare. Termenul vine de la laparoscop, un tub subțire cu sursă de lumină și cameră video.

Pașii generali sunt:

1. sub anestezie generală, abdomenul este umflat cu dioxid de carbon, un gaz care creează spațiu de lucru între peretele abdominal și organe;
2. prin inciziile mici se plasează trocare, tuburi prin care intră camera și instrumentele lungi și subțiri;
3. chirurgul operează urmărind imaginea mărită pe un monitor;
4. la final, gazul este evacuat, iar inciziile sunt închise cu fire, agrafe sau adeziv chirurgical.

Uneori, o incizie este lărgită puțin pentru a scoate un organ sau un țesut, de exemplu vezica biliară. Laparoscopia se folosește frecvent pentru operații pe vezica biliară, apendice, unele hernii, operații ginecologice, unele intervenții pe stomac, intestin, rinichi sau glande suprarenale.

Chirurgia asistată robotic

O variantă a chirurgiei minim invazive este chirurgia asistată robotic, în care chirurgul controlează instrumentele de la o consolă. Este tot o operație prin incizii mici, cu principii asemănătoare; instrumentele nu se mișcă singure, ci reproduc mișcările chirurgului. Nu este disponibilă peste tot și nu este necesară pentru toate operațiile.

Ce este operația deschisă

Operația deschisă, numită și clasică, este metoda în care chirurgul face o singură incizie, suficient de mare pentru a vedea și atinge direct organele. Lungimea inciziei depinde de operație și de pacient și poate varia de la câțiva centimetri la o incizie lungă pe abdomen.

Chirurgia deschisă nu este „depășită”. Ea rămâne alegerea potrivită în multe situații:

• operații foarte complexe sau extinse, cum ar fi unele intervenții oncologice;
• aderențe importante după operații abdominale anterioare;
• unele urgențe, de exemplu sângerări masive sau infecții extinse;
• situații în care pacientul nu tolerează umflarea abdomenului cu gaz, de pildă unele boli severe de inimă sau plămâni;
• operații pentru care echipa nu are echipamentul sau experiența laparoscopică necesară.

Diferențele care contează pentru pacient

Pentru pacient, diferențele practice dintre cele două metode se văd mai ales după operație: durerea, durata internării, cicatricea și ritmul revenirii. Tabelul de mai jos prezintă tendințele generale, nu garanții pentru fiecare caz.

Riscurile proprii fiecărei operații, cum ar fi sângerarea, infecția sau lezarea organelor vecine, există în ambele variante. Laparoscopia are și câteva riscuri specifice, legate de trocare și de gazul folosit, pe care chirurgul ți le explică la obținerea consimțământului, așa cum este descris în Consimțământul informat: ce semnezi și ce înseamnă.

De ce o laparoscopie poate deveni operație deschisă

Conversia este trecerea, în timpul aceleiași anestezii, de la laparoscopie la operație deschisă, atunci când chirurgul consideră că operația nu poate continua în siguranță prin incizii mici. Nu este un eșec sau o greșeală, ci o decizie de siguranță.

Motive frecvente de conversie:

• aderențe sau inflamație importantă care nu permit o vedere clară;
• anatomie neobișnuită;
• o sângerare care trebuie controlată rapid;
• o boală mai extinsă decât se vedea la investigații;
• probleme de toleranță la gazul din abdomen.

Pentru tine, conversia înseamnă de obicei o incizie mai mare, mai multă durere și o recuperare asemănătoare cu cea după o operație deschisă. De aceea, la consimțământ ți se cere acordul și pentru această posibilitate.

Sfat: Întreabă chirurgul cât de des, în experiența lui, ajunge la conversie pentru operația ta și ce ar însemna asta pentru durata internării. Răspunsul te ajută să îți faci un plan realist pentru acasă.

Cine decide metoda și pe ce criterii

Metoda operației o propune chirurgul, după evaluarea ta, iar decizia finală se ia împreună cu tine, în cadrul consimțământului informat. Criteriile principale sunt:

1. boala și stadiul ei: unele afecțiuni se operează aproape mereu laparoscopic, altele aproape mereu deschis;
2. operațiile anterioare: aderențele pot face laparoscopia dificilă;
3. starea generală: anumite boli de inimă și plămâni pot face nepotrivită umflarea abdomenului cu gaz; evaluarea se face și la consultul preanestezic;
4. greutatea corporală, care poate influența ambele metode în moduri diferite;
5. dotarea și experiența echipei pentru tipul respectiv de intervenție;
6. caracterul urgent al operației.

Dacă primești o recomandare pentru operație deschisă și ai auzit că există o variantă laparoscopică, este legitim să întrebi de ce nu este potrivită în cazul tău. Ai dreptul și la o a doua opinie, cum se arată în A doua opinie medicală: când și cum o ceri.

Durerea și recuperarea după fiecare metodă

După laparoscopie, durerea este în general mai redusă la nivelul inciziilor, dar mulți pacienți descriu o senzație specifică: durerea de umăr. Ea apare pentru că gazul rămas în abdomen irită diafragmul, iar senzația este resimțită în umăr. Trece de obicei în câteva zile, iar mersul și schimbarea poziției ajută.

După operația deschisă, durerea este legată mai ales de incizie și este mai intensă când tușești, râzi sau te ridici. Este controlată cu medicamente și cu metode simple, cum ar fi susținerea inciziei cu o pernă atunci când tușești; detaliile sunt în Durerea după operație: cum este controlată în spital.

Duratele exacte depind de operație, așa că cere chirurgului un plan scris. Cum îngrijești inciziile acasă găsești în Îngrijirea plăgii operatorii acasă: ce urmărești zilnic, iar reluarea activităților în Revenirea la activitățile zilnice după o operație.

Atenție: Indiferent de metodă, febra, durerea abdominală care crește în loc să scadă, vărsăturile repetate, roșeața sau secreția la nivelul inciziilor ori lipsa de aer cer contactarea medicului. Pentru simptome grave, cum ar fi durerea abdominală foarte puternică sau lipsa de aer, sună la 112.

Cicatricile

Cicatricile după laparoscopie sunt mici și, de multe ori, plasate în zone mai puțin vizibile, de exemplu în ombilic. După operația deschisă, cicatricea este mai lungă, dar și ea se estompează în timp. Aspectul final depinde de tipul de piele, de felul în care s-a vindecat plaga și de îngrijire, nu doar de metodă.

Câteva repere generale pentru o cicatrice cât mai discretă:

• urmează instrucțiunile de îngrijire a plăgii până la vindecare;
• nu expune cicatricea proaspătă la soare puternic;
• spune medicului dacă cicatricea devine dureroasă, se îngroașă mult sau se deschide;
• fumatul încetinește vindecarea, de aceea oprirea lui ajută, cum se explică în Fumatul înainte de operație: de ce contează oprirea lui.

Întrebările de pus chirurgului

Discuția despre metoda operației este un bun moment pentru a clarifica ce te așteaptă. Lista de mai jos te ajută să nu uiți nimic; mai multe idei găsești în Întrebările de pus chirurgului înainte de o operație.

• Ce metodă îmi propuneți și de ce este cea potrivită pentru mine?
• Există și cealaltă variantă pentru boala mea? Ce ar însemna pentru mine?
• Câte incizii voi avea și unde?
• Ce se întâmplă dacă trebuie să treceți la operație deschisă?
• Cât stau internat, de obicei, după această operație?
• Când pot reveni la muncă, la condus și la efort?
• Ce restricții am în primele săptămâni?

Pentru tot ce trebuie pregătit înainte de internare, indiferent de metodă, vezi ghidul complet de pregătire pentru operație.

Diferențele, recapitulate

Laparoscopia și operația deschisă nu sunt rivale, ci instrumente diferite, potrivite pentru situații diferite. Laparoscopia aduce de obicei incizii mici, mai puțină durere și o revenire mai rapidă, dar necesită echipament, experiență și o stare generală care să permită umflarea abdomenului cu gaz. Operația deschisă rămâne alegerea sigură în multe cazuri complexe sau urgente.

De reținut:

• laparoscopia se face prin incizii mici, cu cameră și gaz în abdomen;
• operația deschisă folosește o incizie mai mare și vedere directă;
• trecerea de la laparoscopie la operație deschisă este o decizie de siguranță, nu un eșec;
• durerea de umăr după laparoscopie este frecventă și trece în câteva zile;
• metoda se alege împreună cu chirurgul, după boală, istoric și starea generală.