Anestezia la copii: cum pregătești copilul de operație

Anestezia la copii urmează aceleași principii ca la adulți, dar se adaptează vârstei, greutății și temerilor copilului. Pentru părinți, partea cea mai grea nu este, de obicei, intervenția în sine, ci momentul în care copilul adoarme și ei rămân pe hol. O pregătire bună, făcută cu zile înainte, reduce frica și copilului, și ție, iar experiența devine mult mai suportabilă.

Informațiile de mai jos sunt generale. Un copil cu boli cronice, cu alergii sau cu probleme de respirație are nevoie de un plan individual, discutat cu anestezistul și cu medicul curant.

Cine se ocupă de anestezia copilului?

Anestezia copilului este făcută de un medic anestezist, de preferat cu experiență în pediatrie, ajutat de asistente instruite în lucrul cu cei mici. Ei știu că un copil nu este un adult în miniatură: dozele se calculează după greutate, iar căile respiratorii, temperatura și reacțiile diferă.

La consultul preanestezic, anestezistul vorbește cu tine, uneori și cu copilul, și te întreabă despre nașterea copilului, despre boli, alergii, medicamente, anestezii anterioare și răceli din ultimele zile. O răceală cu secreții poate complica respirația în timpul anesteziei, motiv pentru care uneori operația se amână. Anunță-i despre orice simptom, chiar și ușor, apărut în ultimele zile. Detalii despre consult sunt în Consultul preanestezic: ce întrebări primești și de ce.

Cum explici copilului ce urmează?

Explici copilului pe înțelesul lui, sincer, fără promisiuni false și cu puțin timp înainte, adaptat vârstei. Un copil mic nu înțelege o explicație lungă, în timp ce un școlar are întrebări concrete și își dorește răspunsuri clare. Minciunile de tipul „nu te doare deloc” strică încrederea, așa că e mai bine să spui că poate simți o înțepătură mică, dar că adulții sunt acolo să-l ajute.

Câteva repere după vârstă:

• sub 3 ani: contează mai ales prezența ta, vocea calmă și un obiect cunoscut; explicațiile lungi nu ajută;
• între 3 și 6 ani: povestea simplă, cu jucăriile, cu „doctorul care adoarme copiii ca să nu simtă nimic”, funcționează; jocul de-a doctorul pregătește terenul;
• între 7 și 12 ani: poți explica pașii (salon, sală, adormire pe mască, trezire) și poți răspunde la întrebări;
• adolescenții: au nevoie de informații reale și de respect pentru intimitate, iar o parte din discuție o pot purta singuri cu medicul.

Evită comparațiile care sperie. Folosește cuvântul „somn adânc, controlat de medic”. Alte idei despre pregătirea în ansamblu, inclusiv a bagajului copilului, vezi la Internarea copilului în spital: cum îl pregătești și ce poți face.

Cum decurge adormirea?

La copii, adormirea se face adesea pe mască, înainte de a pune accesul venos. Copilul respiră un gaz cu miros plăcut sau neutru, adoarme în câteva zeci de secunde, iar abia după aceea i se montează branula. Metoda evită cel puțin o înțepătură în stare de trezie.

Unii copii mai mari acceptă direct branula, eventual după ce pielea a fost amorțită cu o cremă sau cu un plasture special, dacă spitalul are așa ceva. Medicul alege varianta în funcție de vârstă, frică și de operație.

Poate fi părintele alături la adormire?

Depinde de politica spitalului. Multe unități permit unui părinte să rămână lângă copil până adoarme, cu echipament de protecție și cu un rol bine definit: liniștește, ține mâna, vorbește blând. Altele nu permit, din motive de spațiu sau de siguranță.

Întreabă dinainte cum se procedează. Dacă ești lăsat să intri, pregătește-te pentru ce vei vedea: copilul poate deveni moale, poate avea privirea fixă sau mișcări neașteptate înainte să adoarmă complet. Sunt reacții normale. Echipa te va ghida, iar tu trebuie să rămâi calm, pentru că el simte tensiunea ta.

Atenție: dacă ești foarte anxios, nu ascunde asta. Spune-i asistentei, care te poate ghida sau te poate roga să aștepți afară, în loc să transmiți frica ta copilului.

Postul alimentar și ziua operației

Copiii respectă și ei un post alimentar înainte de anestezie, dar regulile diferă de ale adulților și depind de vârstă și de tipul alimentului (lapte matern, formulă, alimente solide, lichide limpezi). Programul exact ți-l dă spitalul, în scris. Principiul este același ca la adulți, explicat în Postul înainte de operație: de ce este obligatoriu: stomacul trebuie să fie gol pentru a evita aspirarea conținutului în plămâni.

Ca să nu fie un chin, programează, dacă poți, operația dimineața, ca postul să fie mai scurt, mai ales la copiii mici. Ia cu tine apă de rezervă pentru după operație, o jucărie de plus sau o păturică și, dacă e cazul, suzeta. Nu mânca în fața copilului la jeun.

Cum este trezirea și ce urmează acasă?

Trezirea copilului poate fi agitată sau plânsă, chiar dacă nu are durere: este o reacție frecventă la ieșirea din anestezie și trece de obicei în scurt timp. Prezența ta, o voce blândă și obiectul preferat ajută. Dacă plânge mult, spune-le asistentelor să verifice durerea și greața. Informații despre trezire sunt în Trezirea după anestezie: ce e normal în primele ore, iar despre ce se face cu durerea, în Durerea după operație: cum este controlată în spital.

La externare cere indicații scrise: ce mănâncă, când revine la joacă, ce medicamente primește și la ce semne suni medicul. Rămâi atent și la comportament în primele zile, pentru că somnolența sau irascibilitatea pot persista. Pașii generali sunt reuniți în ghidul de pregătire pentru operație.