Rahianestezia și peridurala: diferențe pentru pacient

Rahianestezia și peridurala sunt două forme de anestezie regională care amorțesc partea inferioară a corpului, fără ca tu să fii adormit complet. Ele sunt des confundate, pentru că ambele se fac în zona lombară, cu pacientul așezat pe margine sau întins pe o parte, dar diferă prin locul exact al medicamentului, prin durata efectului și prin utilizare. Dacă urmează o operație pe picior, în zona pelvină sau o naștere, șansele sunt să auzi unul dintre cele două nume la consultul de dinainte.

Informațiile de mai jos sunt generale și nu înlocuiesc discuția cu medicul anestezist. Doar el, după ce îți vede analizele și istoricul, poate spune dacă o tehnică regională este potrivită în cazul tău.

Ce este rahianestezia și cum funcționează?

Rahianestezia, numită și anestezie spinală, este injectarea unei cantități mici de anestezic local direct în lichidul cefalorahidian, care înconjoară măduva spinării și rădăcinile nervilor. Fiind în contact direct cu nervii, medicamentul acționează în câteva minute și produce o amorțeală intensă, plus slăbirea mușchilor din picioare și din bazin.

Se folosește un ac foarte fin, iar înțepătura este precedată de o mică infiltrare a pielii cu anestezic local, ca să simți cât mai puțin. Majoritatea pacienților descriu o presiune în spate și, uneori, un fior scurt pe un picior, atunci când acul trece aproape de o rădăcină nervoasă.

Efectul durează de obicei câteva ore, în funcție de medicamentul ales. Nu există un cateter lăsat pe loc, deci rahianestezia este o tehnică „într-un singur timp”, potrivită pentru operații cu durată previzibilă.

Ce este anestezia peridurală?

Anestezia peridurală înseamnă plasarea anestezicului în spațiul peridural, un spațiu de țesut moale situat în afara tecii care învelește măduva. Medicamentul trebuie să difuzeze prin acea teacă pentru a ajunge la nervi, așa că efectul apare mai lent, în 15–30 de minute, și poate fi mai puțin uniform decât la rahianestezie.

Diferența practică majoră este cateterul. Prin acul peridural se strecoară un tub subțire și flexibil, care rămâne pe loc, fixat pe spate cu un pansament. Prin el se pot administra doze repetate sau o perfuzie continuă, deci analgezia poate fi menținută ore sau chiar câteva zile după intervenție. De aceea peridurala se folosește la operații mari pe abdomen sau în torace și în travaliu.

Sfat: dacă ai cateter peridural, spune imediat asistentei dacă simți furnicături puternice, slăbiciune la picioare care se agravează sau durere în spate, pentru că doza se poate ajusta.

Care sunt principalele diferențe?

Cele două tehnici se deosebesc prin locul injectării, prin viteza de instalare și prin posibilitatea de a prelungi efectul. Tabelul de mai jos le compară pe criteriile care contează pentru pacient.

Nicio variantă nu este „mai bună” în mod absolut. Anestezistul le alege după durata operației, după nevoia de a calma durerea și după starea ta de sănătate.

Ce simți în timpul și după procedură?

În timpul procedurii simți o înțepătură scurtă la piele, apoi presiune, iar în câteva minute picioarele devin calde și grele, ca și cum ar fi adormite. Poți pierde capacitatea de a le mișca și nu mai simți atingerea. Este o senzație ciudată, dar nu dureroasă, iar echipa te supraveghează permanent: tensiune, puls, oxigenare.

Poți rămâne treaz sau poți primi, la cerere, o sedare ușoară, astfel încât să dormi în timpul operației. Mulți pacienți aleg sedarea tocmai pentru a nu auzi zgomotele din sală, iar tehnica regională rămâne baza analgeziei. Despre diferența dintre sedare și anestezia generală poți citi în Tipurile de anestezie: generală, regională și locală.

Efectele secundare posibile sunt, de regulă, trecătoare:

• scăderea tensiunii arteriale, tratată prompt cu medicamente și lichide;
• greață sau mâncărimi, mai ales dacă s-au folosit și analgezice opioide în doze mici;
• dificultate la urinare în primele ore, pentru care uneori se folosește o sondă temporară;
• dureri de cap după rahianestezie, rare, care apar când te ridici și se ameliorează în poziție culcată; se discută cu anestezistul, care știe cum se tratează.

Când nu se poate face o anestezie regională?

Anestezia regională nu se recomandă dacă există tulburări de coagulare sau tratamente care subțiază sângele fără o pauză controlată înainte, pentru că poate apărea un hematom în canalul spinal. Alte contraindicații sunt infecția pielii în zona înțepăturii, anumite afecțiuni neurologice active, operații anterioare pe coloană care fac accesul dificil și refuzul pacientului.

De aceea e atât de important să spui exact ce medicamente iei. Cum pregătești lista, găsești în Medicamentele înainte de operație: ce spui anestezistului, iar despre alergii vorbim în Alergiile de declarat înainte de anestezie și operație. Dacă nu poți primi o tehnică regională, anestezia generală rămâne alternativa obișnuită.

Ce întrebi anestezistul la consult?

La consultul preanestezic merită să ai pregătite câteva întrebări, mai ales dacă ți se propune o tehnică regională. Poți întreba:

1. De ce este potrivit tocmai acest tip de anestezie în cazul meu?
2. Voi fi treaz sau sedat, iar dacă prefer să dorm, se poate?
3. Cât timp voi avea picioarele amorțite și când pot sta în picioare?
4. Rămâne cateter peridural și cât timp?
5. Ce se întâmplă dacă blocul nu funcționează suficient bine în timpul operației?

Răspunsul la ultima întrebare este, în general, că anestezistul poate completa cu medicamente intravenoase sau poate trece la anestezie generală. Ce este consultul și cum decurge, vezi în Consultul preanestezic: ce întrebări primești și de ce, iar imaginea de ansamblu a pregătirii este în ghidul de pregătire pentru operație.

Pe aceeași temă, citește și recuperarea după operație: ghid detaliat pentru acasă.

Pe aceeași temă, citește și Echipa din sala de operație: cine ce face.

Pe aceeași temă, citește și Sala de trezire după operație: cum decurge șederea.