Cuprins 7 secțiuni
Exercițiile de respirație înainte și după operație sunt unele dintre cele mai simple și mai eficiente gesturi pe care le poți face singur pentru recuperare. Ele nu cer niciun aparat scump și nici forță, doar atenție și regularitate. Scopul este să păstrezi plămânii deschiși și curați, într-o perioadă în care anestezia, durerea și statul în pat te fac să respiri mai superficial decât de obicei.
Textul descrie tehnicile folosite în general. Fiecare operație are limitele ei, iar fizioterapeutul sau asistenta îți spun cum să le adaptezi la plaga ta.
De ce respirăm mai greu după operație?
După operație respirația devine superficială pentru că anestezia slăbește mușchii respiratori, durerea te face să eviți respirațiile adânci, iar poziția întinsă reduce mișcarea plămânilor. Alveolele, mici saci de aer de la capătul căilor respiratorii, se pot închide parțial, fenomen numit atelectazie. Secrețiile se adună mai ușor, iar riscul de pneumonie crește.
Riscul este mai mare după operații pe abdomen sau în torace, la fumători, la vârstnici și la cei cu boli pulmonare. Din acest motiv, medicii insistă pe respirație încă din prima zi. Pentru efectele fumatului, vezi Fumatul înainte de operație: de ce contează oprirea lui.
Ce exerciții înveți înainte de operație?
Cel mai bun moment pentru a învăța exercițiile este înainte de intervenție, când ești odihnit și fără durere. Atunci ți le amintești mai ușor, iar după operație le faci aproape din reflex. Fizioterapeutul sau asistenta pot arăta tehnicile la consultul preoperator, iar tu le exersezi acasă câteva zile.
Respirația diafragmatică
Pune o mână pe burtă și una pe piept. Inspiră lent pe nas, 3–4 secunde, lăsând burta să se umfle mai mult decât pieptul. Expiră lent pe gură, cu buzele ușor strânse, ca și cum ai sufla într-o lumânare, 4–6 secunde. Repetă de 5–10 ori, de câteva ori pe zi.
Respirația profundă cu pauză
Inspiră adânc pe nas, ține aerul 2–3 secunde, apoi expiră complet. Pauza ajută aerul să ajungă în zonele mai puțin ventilate. Dacă amețești, oprește-te și respiră normal.
Tusea asistată
Tusea ajută la eliminarea secrețiilor, dar poate durea după operație. Soluția este susținerea plăgii: ține o pernă sau o pătură făcută sul peste zona operată și apasă ușor în timp ce tușești. Mișcarea devine mai suportabilă și plaga este protejată.
Ce este spirometrul incentiv și cum se folosește?
Spirometrul incentiv este un dispozitiv de plastic în care tragi aer pe un tub, iar o bilă sau un pistonaș se ridică, indicându-ți cât de adânc ai inspirat. Rolul lui este de a te motiva, prin vizualizare, să faci inspirații lente și profunde.
Cum se folosește, în linii mari:
- stai într-o poziție cât mai ridicată, în capul oaselor, dacă ți se permite;
- expiră normal, apoi ia piesa bucală între buze, fără să lași aer pe lângă ea;
- inspiră lent și adânc, ținând bila în zona recomandată cât mai mult;
- scoate piesa, ține aerul 2–3 secunde, apoi expiră;
- repetă de 10 ori, de mai multe ori pe zi, după indicațiile echipei.
Sfat: setează un obicei, de exemplu 10 respirații la fiecare oră cât ești treaz. Dacă ești în spital, asistenta îți arată indicatorul țintă potrivit pentru tine.
Cum le aplici după operație?
După operație începi exercițiile de îndată ce echipa îți permite, uneori chiar în prima zi sau în prima seară. Respirațiile profunde sunt ușoare, iar tusea cu pernă se face la nevoie. Dacă durerea te oprește, spune-o: analgezicele pot fi ajustate, pentru ca respirația să fie posibilă. Despre controlul durerii citește Durerea după operație: cum este controlată în spital.
Exercițiile funcționează cel mai bine împreună cu mișcarea. A sta în fotoliu în loc de pat, a te ridica și a merge, chiar și câțiva pași, ventilează plămânii mai bine decât orice exercițiu făcut în pat. Detalii despre mobilizare ai în Mobilizarea după operație: de ce contează să te ridici.
Cine nu ar trebui să facă exercițiile singur?
Unele persoane au nevoie de îndrumare directă, pentru că tehnica obișnuită nu li se potrivește. Aici intră pacienții cu boli pulmonare cronice severe, cei care au avut o operație pe plămân sau pe cutia toracică, persoanele cu dureri puternice sau cu amețeli la respirația adâncă. Pentru ei, kinetoterapeutul sau medicul stabilește un program personalizat.
Dacă simți amețeală, furnicături în mâini sau în jurul gurii în timpul exercițiilor, e posibil să respiri prea repede. Oprește-te, respiră normal, apoi reia mai lent. Nu forța, pentru că scopul este profunzimea calmă, nu viteza.
Semne că respirația nu e în regulă
Respirația nu mai este doar o chestiune de exerciții dacă apar semnele următoare, caz în care anunți echipa de îndată:
- dificultate la respirație care apare brusc sau se agravează;
- durere în piept, mai ales una care crește la inspir;
- febră, tuse cu secreții galbene sau verzi ori cu sânge;
- buze sau degete vineții;
- senzație de sufocare în repaus.
Dacă ești acasă și ai asemenea simptome, sună la medic sau la serviciul de urgență. Mai multe semnale după externare sunt la Semnele de alarmă după externare: când revii la medic. Pașii generali de pregătire, inclusiv exercițiile, sunt în ghidul de pregătire pentru operație.
Pe aceeași temă, citește și Exercițiile de respirație după operație: cum le faci corect.
Întrebări frecvente
Când încep să exersez înainte de operație?
Cât mai devreme, de preferat cu câteva zile sau chiar săptămâni înainte. Astfel tehnica devine un reflex și te simți mai încrezător după operație.
Cât de des fac exercițiile după operație?
De obicei de mai multe ori pe zi, cu serii scurte de câteva respirații. Echipa îți spune frecvența potrivită.
Nu mă doare tusea?
Poate durea, de aceea ții o pernă pe plagă când tușești. Dacă durerea e prea mare, cere ajustarea analgezicelor.
Am nevoie de spirometru acasă?
Nu întotdeauna. Unele operații cer să-l folosești și după externare, iar medicul îți spune dacă ai nevoie de unul.
Respirația profundă poate face rău?
La majoritatea pacienților nu. Dacă amețești sau ai dureri în piept, oprește-te și cere sfatul echipei medicale.
